Am stat departe de blogosfera vranceana, sanatatea subrezita taindu-mi tot cheful de scris.
Nu am, insa, impresia ca am pierdut ceva important. Poate doar niste dispute puerile intre bloggeri.
In plan politic, insa, au avut loc “mutari importante”, pentru ca politicienii trimisi de vranceni la Bucuresti au inceput sa devina vizibili.
Desi m-as fi asteptat ca presa centrala sa puna pe prima pagina un articol de genul “Placinta este poliglota”, mass-media nationala a vorbit cateva zile bune de afacerea “patinoarele”. Nici madam Pircalabescu, cunoscuta in partidul care a promovat-o in Ministerul Economiei ca fiind o iubitoare de baieti tineri, nu s-a lasat mai prejos si s-a remarcat prin trimiterea scumpei sale fiice, pentru un sejur prelungit, la Montevideo. Nu ca sa faca plaja sau sa se imbuibe cu friptura la gratar, ci ca ne reprezinte, in calitate de consilier economic, la Ambasada Romaniei din Uruguay.
Trebusoara asta i-a facut pe cativa prieteni sa isi puna intrebari de genul: Noi de ce mai stam in Romania? Va ajunge si tanarul Ionut consilier economic? I-o va lua Girleanu inainte? Oana e singura?
Nu zic ca doar cele doua doamne procedeaza in acest mod. Si alti fosti secretari de stat si-au avansat sotiile pe posturi de consilier pe la ministere, dar nu vreau sa dau amanunte fiindca exista ziaristi platiti sa faca asta.
Aceste personaje care populeaza mass-media locala ar putea sa investigheze si implicarea madamei Pircalabescu in acordarea ajutoarelor de stat pentru IMM-uri. Sunt sigur ca se gaseste cel putin un intreprinzator privat care sa le povesteasca cat a decartat (in avans, bineinteles) in conturile doamnelor Pirca si Placi, pentru a fi sigur ca o sa beneficieze de asemenea fonduri. Asa vom afla si noi daca mai exista in Vrancea jurnalisti pe care nu-i cheama politicienii seara ca sa ii spele la fund.
Pentru ca judetul acesta, pe care il iubesc, merita mai mult decat sa fie cunoscut ca zona ce a dat tarii smenari si toape, mi-am propus sa prezint pe acest blog o parte din resursele pe care Vrancea le are.
Astazi TIPARELE si PAPUSARLE DE CAS.
Am vizitat expozitia de arta traditionala de la Carrefour. Si am vazut niste forme din lemn sculptate intr-un mod deosebit. Un artist popular mi-a spus ca se numesc tipare si papusare de cas. Mi-a mai povestit ca doar in Vrancea se mai realizeaza papusare (adica sunt unice in tara) si ca fiecare mester lucreaza in stilul sau (m-am convins ca nici produsele nu seamana intre ele, avand modele diferite). Diferenta dintre cele doua obiecte de arta populara este ca tiparul preseaza casul pe o singura fata, iar papusarele sunt folosite pentru a imprima modulul cu doua fete a casului.
In Focsani nu am gasit papusi de cas, asa cum nu le-am vazut cuprinse nici in oferta pensiunilor din Lepsa sau Gresu. Dar le-am degustat acolo unde se produc (la Negrilesti), in combinatie cu vin de Vrancea si am realizat ca nu stim sa ne vindem.
Baietii care detin pensiuni, vile sau moteluri in zona de munte nu au inteles nici pana astazi ca farmecul pensiunilor din Bucovina este dat de faptul ca atrag turistii cu mancare traditionala. Unde mai pui ca mai folosesc si mesterii populari, care ii invata pe cei cazati la ei sa incodeieze oua (si asta e doar un exemplu). Plus echitatie, drumetii sau spa si alte activitati ce incanta sufletul turistului.
Nu stiu ce sansa avem noi sa dezvoltam turismul in conditiile in care, asa cum am aflat din presa, se opresc si lucrarile la DN 2D. Cred ca momentul nu e ales intamplator si are legatura cu promisiunea lui Boc, al carui cap e bun doar de ciocnit oua, de a da bani pentru continuarea lucrarilor. Daca drumul s-ar fi construit acum, intelegeam frasuneala cu acordul de mediu. S-ar putea sa gresesc, dar asta e parerea mea.
Sper sa apuc ziua in care vrancenii vor invata sa dea mana cu mana ca sa dezvolte judetul in care traiesc. Cat mai avem resurse si pana nu vor rade baietii destepti padurile Vrancei.
